Athina Onassis & Eugenia Niarchos, circa 1956
Au fost crescute împreună, împreună
au învățat să privească lumea, împreună și-au luat în mâini destinele, doar
moartea despărțindu-le. Fastuoasă și câteodată tragică, întreaga existență a
fost pentru ele o afacere de pasiuni. Fiice ale unui puternic armator grec,
Tina și Eugenia Livanos au trăit în același lux dar au cunoscut și aceeași
solitudine. Înainte de a se căsători cu Eugenia, fiica mai mare, Stavros
Niarchos fusese îndrăgostit de Tina, mezina, devenită ulterior soția lui
Aristotel Onassis. Divorțată de Onassis, Tina va sfârși prin a se căsători cu
Niarchos, cumnatul său, după moartea surorii ei.
În 1943, Tina Livanos, încă o tânără timidă
de 14 ani, primește un cadou neașteptat de la Aristotel Onassis, cu care s-a
întâlnit din întâmplare la New York, în birourile tatălui său, armatorul
Stavros Livanos. Era vorba de o brățară din aur formată din medalii ale lui
Alexandru cel Mare, iar pe dosul uneia dintre ele era scris: T.I.L.Y. (Tina, I
Love You). Ea este flatată, chiar tulburată... Eugenia, sora ei mai mare pe
care o adoră și o admiră în același timp și căreia i-a arătat bijuteria, o
sfătuiește să-i adauge imediat brățarei un turcoaz, purtător de fericire, căci
o legendă datând de la Iliada și Odiseea spune că ar îndepărta partea rea a
destinului. Docilă, Tina se supune, fără îndoială pentru că această superstiție
a învățat-o de la sora mai mare și pentru că, la greci, simțul familiei este
foarte puternic. În umbra tatălui lor, unul dintre cei mai bogați armatori ai
timpului său, Athina, alintată Tina, de 14 ani și Eugenia, de 16 ani, duc o viață
plăcută de moștenitoare bogate.
Eugenia, brunetă și Tina, blondă, reprezintă
două tipuri de frumusețe. Tina, mai sportivă decât sora ei, călărește în
elegantele cercuri hipice ale Angliei și ale Coastei de Est a Statelor Unite, își
petrece vacanțele la Oyster Bay, nu departe de New York - la acea vreme cea mai
la modă stațiune balneară - și frecventează Heathfield, faimosul colegiu al aristocrației. Eugenia, mai puțin
atrasă de studiu, urmează cursurile de la Finishing School ale doamnei Hewitt
unde tinerele fete de familie bună se pregătesc pentru căsătorie învățând cum
să devină bune stăpâne ale casei. În orice caz, dacă aceste domnișoare ar fi
avut prea multe diplome, ar fi speriat pretendenții la mâna lor. Ceea ce se așteaptă
de la ele este să știe să schieze, să valseze, să danseze boogie-woogie și să știe
limbi străine. Astfel, ele vorbesc engleza la școală, greaca acasă cu mama lor
în timp ce guvernantele nu li se adresează decât în franceză. Se îmbracă la
marii creatori de modă și sunt înconjurate permanent de un personal stilat și
respectuos.
Tatăl lor, un om cu o figură sumbră,
descendent al unei familii de marinari modești care au început prin a
transporta între coastele elene și turcești zahăr, grâu, ulei de măsline și
vin, asta înainte de a cumpăra cargouri și petroliere, a păstrat din trecutul
său ceva frustrant. Deloc în pas cu oamenii mari ai lumii, el păstrează o
oarecare timiditate și nemulțumire față de un univers snob și elitist care nu-i
deschide saloanele - este convins de asta - decât grație reușitei sale
spectaculoase și impresionantei sale puteri financiare. Adevărata sa bucurie
este să stea la un pahar de must cu prietenii.
Tina a fost curtată de Stavros Niarchos. El e
cu 18 ani mai în vârstă și chiar dacă nu are nimic dintr-un lord, are caracter și
se învârte în cercul exclusivist al marilor armatori, căci tocmai a făcut
avere. Fină, cu un surâs strălucitor, ea reprezintă soția ideală. Ambițiosul
Niarchos, căsătorit deja de două ori, sucombă în fața șarmului Tinei și îi cere
mâna. Dar ea nu are decât 17 ani și cu logica și simțul ierarhiei, Livanos
refuză: trebuie mai întâi să se căsătorească fiica cea mare.
O altă personalitate fascinantă, tot cu mult
mai în vârstă decât Tina, tocmai și-a făcut intrarea în clanul armatorilor:
Aristotel Onassis. Ca și tatăl său, ca și Niarchos, el este mic de statură și
cu părul argintiu, precum și o avere considerabilă. Ceea ce-l diferențiază de
Niarchos este că vine din Smirna, acest stigmat de apatrid dându-i și mai multă
vigoare în izbânzile sale. Prin cadoul său anterior, Onassis își făcuse cumva
drum spre inima Tinei. Ea este convinsă că Aristotel o iubește pentru ea însăși
și nu pentru dota ei. Onassis și Tina se căsătoresc pe 28 decembrie 1946.
La scurt timp după nunta Tinei, la un dineu,
Niarchos este așezat lângă Eugenia. Ea are acum 20 de ani, ochii mari și puțin
triști, o voce dulce. Se îndrăgostește de ea, îi cere mâna și în 1947, la un an
de la căsătoria mezinei, Eugenia devine soția lui Niarchos în catedrala
ortodoxă din New York. Tina și Onassis nu au asistat la nuntă, căci cei doi
cumnați nu se prea înghit unul pe celălalt.
Rivalitatea soților lor le îndepărtează pe
Tina și pe Eugenia una de cealaltă. Asta pe supără pe Tina, dar e nevoită să
fie alături de soțul ei, mai ales că Onassis pare furios că dota surorii mai
mari este mai consistentă decât a soției lui. Fiecare dintre surori încearcă să
se consoleze cu bucuriile maternității: doi copii pentru Tina – Alexandru și
Christina și patru pentru Eugenia – Philippe, Spyros, Constantin și Maria.
Tina Livanos Onassis în apartamentul ei de la Paris în 1956
Surorile Livanos au cele mai fabuloase
bogății la picioarele lor: vile somptuoase în toate locurile de vilegiatură la
modă; dulapuri pline cu rochii de la cele mai mari case de modă; bijuterii
scumpe; camere pline cu obiecte rare, mobile scumpe, tablouri semnate de
pictori celebre; armate de guvernante și servitori în livrea. Iar pentru Tina, iahtul cel mai spectaculos al timpului său, Christina O, pe care i l-a dăruit
soțul ei la nașterea fiicei lor, el transformând un vechi torpilor un adevărat
palat plutitor cu o piscină, o galerie de pânze impresioniste și paisprezece
cabine imense cu câte un mic salon și cu câte o baie fiecare. Onassis nu se
oprește aici cu opulența: transformă insula Skorpios pe care, până a o cumpăra
el nu creștea mai nimic, într-un paradis terestru cu vegetație luxuriantă, cu o
fermă model, pistă pentru elicopter, port privat, plajă cu nisip fin. De
cealaltă parte și Niarchos transformă un vas din tec negru, cu nouă mii de metri
pătrați de vele și întreținut de un echipaj de patruzeci de oameni, în cel mai
frumos velier din lume: picturi de valoare, aer condiționat, mozaic italian în
fiecare baie, telefoane peste tot, ceva cu totul nou la aceea vreme!
Bineînțeles că și el transformă o insulă deșertică într-un loc de vis, unde
fazani, cerbi, mufloni de Sardinia ajung să populeze și să se înmulțească
singure. Nimic nu este imposibil pentru aceste două prințese de după război.
Dar, în ciuda existenței lor de vis cu un
fast fără egal, aceeași melancolie se citește în ochii celor două surori. Fie că
sunt la Saint-Moritz, la o recepție la Londra, la un bal caritabil la
Washington sau la un dineu cu ștaif, ele se simt profund singure. În plus, cei
doi soți nu sunt cei mai gentili oameni din lume. După optsprezece ani de
căsătorie, Stavros Niarchos se îndrăgostește de Charlotte Ford, în vârstă de 20
de ani, strălucitoarea nepoată a lui Henry Ford, fondatorul automobilului cu
același nume. Aceasta îi naște o fetiță, pe Elena, urmarea fiind că Niarchos
își părăsește nevasta în doi ani de zile, cei doi soți divorțând în Mexic.
Eugenia nu se recăsătorește, rămânându-i fidelă lui Niarchos până la moarte. Îi
rămân amintirile și cadourile scumpe cu care a fost răsfățată: diamantul de 128
de carate primit la nașterea primului copil, tabloul La Pieta al lui El Greco,
unul de-al lui Cezanne, fabulosul serviciu de aur de 186 de piese care i-a
aparținut lui Ludovic al XVI-lea... În ciuda acestui tezaur, Eugenia simte un
imens gol în suflet. La 4 mai 1970, camerista ei o găsește moartă în patul său.
Alături de ea, câteva fotografii îngălbenite cu cei dragi: cei patru copii,
soțul, părinții, sora și mai tânărul ei frate. Oficial, ea a sucombat în urma
unui stop cardiac cauzat de doza masivă de barbiturice pe care a înghițit-o,
deși are și niște urme suspecte în jurul gâtului și în zona stomacului.
Tina Livanos
Mai tare din fire, Tina nu mai concepe să fie
umilită de soțul ei. După treisprezece ani furtunoși de căsnicie, timp în care
Onassis a avut numeroase relații extraconjugale, ultima dintre ele cu soprana Maria
Callas, Tina se îndrăgostește de un venezuelian și hotărăște să divorțeze. Este
curtată apoi de marchizul de Blandford, duce de Malborough, verișor al reginei
Elisabeta a II-a și proprietarul unui palat cu 185 de camere, rivalizând în
fast cu domeniile regale. Tina se căsătorește cu marchizul în 1964, de care
divorțează șapte ani mai târziu. Apropiații spun că, de fapt, toată viața ei,
Tina, chiar dacă a fost căsătorită cu alți bărbați, nu a iubit decât pe
Niarchos, nimeni altul decât soțul surorii ei. La un an de la moartea Eugeniei,
Tina și Stavros Niarchos, spre stupoarea și nemulțumirea celor doi copii ai ei,
care îl detestau pe unchiul lor cu toată ființa. șocul este teribil și pentru
Onassis, care ripostează imediat căsătorindu-se cu fosta primă-doamnă și
americanca cea mai celebră de pe planetă, nimeni alta decât Jackie Kennedy.
În ianuarie 1973, Alexandru, unicul băiat al
lui Onassis și al Tinei, moare într-un accident de hidroavion. Câteva luni după
tragedie, Christina, celălalt copil al cuplului, are o tentativă de sinucidere
cu somnifere. Este prea mult pentru Tina care începe să se învinovățească de a
nu fi fost prea des pe lângă copiii ei. Are o criză morală fără ieșire. Astfel,
la patru ani de la moartea surorii ei, în octombrie 1974, Tina moare în hotelul
ei particular, în urma unui edem pulmonar, după ce înghițise o groază de
barbiturice. A fost înmormântată la Lausanne, alături de sora ei, Eugenia.
Tina împreună cu fiica ei, Christina
Tina Livanos
Stavros Niarchos și Charlotte Ford
Surorile Livanos la Saint-Moritz 1957
Iahtul Christina O
Insula Skorpios
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu